Poveștile Teliului: Bătălia cu muntele. Cum a fost cucerit cel mai lung tunel din România

Știați că, în timp ce se săpa tunelul nostru, muntele însuși părea că se împotrivește? Un studiu geologic amănunțit, realizat de inginerul Ion Marinescu și publicat în Revista Minelor în 1962, ne dezvăluie cât de grea a fost cu adevărat această luptă. 📖

Construcția a durat aproape patru ani (15 iulie 1924 – 30 septembrie 1928), iar deasupra tunelului apăsa o coloană de rocă înaltă de peste 156 de metri — o presiune uriașă, de circa 40 de kilograme pe fiecare centimetru pătrat. Și muntele s-a făcut simțit din plin:

🪵 Lemnul se frângea, fierul se răsucea. Grinzile groase de aproape jumătate de metru, puse să sprijine bolta, se rupeau sub presiune. Stâlpii de fier se răsuceau în spirală, ca niște jucării. (Vezi fotografiile din epocă — impresionante!)

⬆️ Podeaua tunelului se umfla. Sub apăsarea muntelui, talpa tunelului se ridica singură — în unele locuri cu până la 1,39 metri! A fost nevoie de un „radier" de beton pe toată lungimea, ca să țină pământul la locul lui.

⛪ O „catedrală" în piatră. Lângă portalul vestic, o surpare a deschis în boltă un gol înalt de 21 de metri — un adevărat naos subteran, astupat mai apoi cu beton.

🔥 Gaze și explozii. Din adâncuri au țâșnit emanații de gaz metan (grizu), care au provocat mici explozii și au cerut măsuri speciale. Cele mai periculoase apariții au fost pe la kilometrul 1,5.

💧 Apă din toate părțile. Infiltrațiile de apă subterană au însoțit lucrările aproape pe tot parcursul.

Din cauza acestor greutăți, înaintarea era chinuitor de înceată — nu mai mult de 5,30 metri în 24 de ore. Fiecare metru câștigat era o mică victorie asupra muntelui.

Când treceți astăzi cu trenul prin tunel, în acele câteva minute de întuneric, gândiți-vă la oamenii care, acum un secol, au smuls munților acest drum — cu târnăcopul, cu răbdarea și cu priceperea lor. 🚂

Sursă: ing. Ion Marinescu, „Cercetări geologice tehnice asupra tunelului Teliu", Revista Minelor, anul XIII, 1962, nr. 11.