Veriile petrecute la bunici
Casa buniciilor din Teliu era locul viselor mele de mica. Acolo am descoperit ceea ce inseamna o copilarie libera si adevarata. Nascuta in Canada, o tara frumoasa - dar mai rece si lipsita de familie, traditie, cultura, si... casa, curtea, si catelul buniciilor, care imi era foarte drag. Mereu le ziceam alor mei "Eu cand cresc mare, ma voi muta aici in Teliu" - Toti râdeau cand ma auzeau. De la 12 ani m-am dus acolo cu avionul pentru prima oara singura, fara părinți, sa petrec vara la Teliu. Nici nu m-am uitat înapoi de atâta anticipare. La bunici, ma aștepta mâncarea buna care in Canada nu o prea vedeam - slănină si ceapa din grădină, ciorba de salata, mămăliga, cozonac, cornulete. Ma așteptau prietenii mei cei mai buni de peste drum de noi, cu care vorbeam la telefon mereu cand eram plecata. Ma urcam pe gard dimineata si strigam dupa ei sa iasa din casa si sa mergem la gârla din prund, unde ne balaceam ore intregi. Sau, ne jucam la bunicii mei in curte - șotron, de v-ati ascunselea, sau ne faceam fetele una pe alta cu oja pe unghii, numai sa le stricam câteva minute mai târziu. Bunica ma ducea la poieniță de langa gara "Teliu Vale" sa prind fluturi si sa culeg flori. Bunicul avea mai multi frati care stateau toti inca in Teliu, impreuna cu copii si nepotii lor. In fiecare an cand veneam, mai imi descopeream cativa verisori de gradul 2 sau 3... inca nu i am cunoscut pe toti. In final, cand aveam 19 ani si un an de facultate deja terminat in Canada, i am asezat pe parintii mei jos la masa intr-o seara si i am anuntat ca eu vrea sa plec. 3 luni mai tarziu, ne am impachetat toata viata traita in Canada de 30 de ani si am venit in Romania, pentru prima oara, fara bilet de intoarcere. Visul copilariei mele in sfarsit s-a indeplinit. Intr-adevar, ca adult vezi lucrurile putin diferite, ti se deschid ochii la realitati care nu le observi cand privesti lumea cu ochi inocenti. Am trait in Teliu 4 luni dupa care mi am dat seama ca din pacate, amintiriile si locurile sufletesti de acolo nu se mai pot reproduce in prezent. Si, de si părinții mei au plecat din nou in străinătate, eu am rămas in Romania deocamdată, si am șansa binecuvântată inca sa imi visitez bunicii la Teliu in fiecare luna, si sa ma bucur de timpul care il mai am cu ei, frumusețea pădurii, aerul "curat" dar mereu cu urme de miros de fum de la casele care fac foc, si sa încerc in continuare sa traiesc, macar in suflet, amintirile copilăriei facute in Teliu.